Claudiu Bleont, candidul malefic
de Irina Coroiu
Pe punctual de a-si sarbatori doua decenii de stralucita cariera teatrala si cinematografica, Claudiu Bleont etaleaza o panoplie a creatiilor sale ce se aseamana cu … Tabelul lui Mendeleev. Comparatie defel gratuita caci un critic expert si in stiintele exacte ar putea lesne verifica aceasta impresie care provine din dorinta de a formula o apreciere globala a performantelor sale ce dozeaza savant intuitia si cerebralitatea. Totul supunandu-se legii periodicitatii care i-a permis sa-si verifice si diversifice reale si virtuale calitati, in etape successive revenind la acelasi gen de emploi . Situatie ce i-a oferit posibilitatea sa varieze stiluri si maniere pe orizontala si verticala, in functie de valentele rolului revelandu-si propriile valente ce-i asigura posibilitatea de a gravita pe orbite incredibile.
“Nu vreau nimic pentru care sa nu fi luptat!” – pare a fi crezul sau imprumutat de la Melchior, unul dintre primii eroi intruchipati pe scena Studioului Casandra (dupa ce-si facuse ucenicia in trupa Podului). Dupa un numar de ani avea sa fie invitat sa reia din perspectiva amicului Moritz dialogul puberilor lui Wedekind interesati de secretele naturii umane. Astfel Desteptarea primaverii il va insoti ca o invitatie permanenta la primenirea mijloacelor de expresie, odata cu inerenta acumulare de experienta profesionala si intelectuala.
Fire ambitioasa si tenace, a stiut sa-si impresarieze talentul si sa metamorfozeze un impediment intr-un avantaj: stagiul la Teatrul de Stat din Petrosani l-a transformat intr-o perioada de autopromovare.
Nu numai in tara , ci si peste hotare a cules aplauze cu Anonimul venetian si Intr-un parc pe o banca, dar indeosebi cu piesa lui Zorin Un barbat si mai multe femei pe care regizat-o singur, turneele purtandu-l de la Budapesta la New York si San Francisco .
Capabil sa-si modifice disponibilitatile in functie de solicitari, a incitat multi directori de scena care sau intrecut sa-l bombardeze cu roluri divergente, supunandu-l unui continuu pariu cu sine insusi. Pentru ca nu-i usor sa excelezi deopotriva ca Fukagawa in Strigoi la Kitahama (la Teatrul de Comedie), ca Ion din Napasta sau Catindatul din D'ale carnavalului (la Nationalul bucurestean unde este tanar societar), sa treci de la Terentiu la Sofocle, hazului Fetei din Andros sa-i opui drama lui Filoctet, calda intimitate degajata fara voie de profesorul Miroiu sa rivalizeze cu buna dispozitie provocata de mascariciul Feste ori ridicolul Sir Andrew sau pasionalul Mercutio.
Bleont a profitat inteligent si de momentul propice de a merge in provincie(nu oriunde, ci la Piatra Neamt ) pentru a se amuza intr-o persiflanta montare horror a lui Labiche, Crima din Strada Lourcine. Dupa ce insa conferise suflu romantic goetheianului Torguato Tasso si se ambalase in stupidele revelatii ale lui Trofimov, revolutionarul ridicol din Livada de visini , inrudita in Katharsis cu Trilogia antica unde-l figurase pe Oreste.
Cu impetuozitate agresiva a evoluat pe textele lui Albert Camus sau Dale Wasserman, fiind Scipio in Caligula si Billy Bibbit in Zbor deasupra unui cuib de cuci , cu exaltare temperata s-a confruntat cu Umberto Eco prin intermediul lui Adso din Numele trandafirului si cu Arthur Miller prin mijlocirea Pastorului Hale din Vrajitoarele din Salem.
De la un oarecare Nicolae ( Ionestii lui Platon Pardau) a riscat in timp un salt spectaculos spre Poetul ( Cersetorul de R. J. Sorge de Nationalul timisorean), antrenat fiind printre altele de o partitura pirandelliana precum Asta seara se improvizeaza (la Odeon) si avand la activ o serie de contre-emploi -uri izbutite extraordinar. Cum a fost memorabilul si controversatul Mackie Sis – executat (tot pe scena Teatrului Odeon) cu scrupul deosebit pentru originalul brechtian.
Suita spectacolelor in aer liber de la Teatrul de vara Zsambeck din Ungaria amplasat in vecinatatea uneiimpozante ruine de secol XIII l-a obligat la o esentializare a expresiei, la o intensificare a fortei de comunicare nonverbala, personajele – Oreste ( Electra de Sofocle) si Marcus Ancius ( Rapirea sabinelor de Andreev), Oberon ( Visul unei nopti de vara de Shakespeare), Woland ( Maestrul si Margareta de Bulgakov) si Quasimodo ( Cocosatul de la Notre Dame ) – avand de profitat de pe urma manierei sale de joc fascinant, ce captiveaza si incanta deopotriva. Contur misterios si aura stranie avea sa-si confere odata intrat in pielea lui Macbeth (in reprezentatie pe scena Nationalului din Targu-Mures), meditatia asupra istoriei si puterii reinnoind-o si prin partitura-riposta semnata de Eugen Ionescu, Macbett . In aceasta succesiune urmeaza sa se plaseze si personajul tiranicului egolatru pe care dramaturgul Valentin Nicolau il numeste generic Majestatea Sa, in incitanta parabola Ultimul Imparat .
Combustia necesara oscilarii dezinvolte intre extremele candorii si maleficientei, a inocentei si machiavelismului, Claudiu Bleont si-a intretinut-o si prin creatiile remarcabile din cinema rasplatite cu premii in tara si strainatate. Dupa un rol mai putin semnificativ in Fata Morgana , Bleont ii cucereste pe cinefili pedaland cu farmecul ingenuitatii absolute in Concurs . Pustiul acesta enigmatic il anticipeaza pe aventurierul din Dreptate in lanturi, dar si pe ilegalistul suav care face verosimil sloganul sarcastic din titlu – Sa mori ranit din dragoste de viata si conduce direct spre contemporanul Pas in doi . Baiatul – victima inocenta putand sa-l premearga in criza existentiala pe scriitorul-ziarist ce alege sinuciderea undeva la Polul Sud .
Dincolo de moarte actioneaza, intr-un registru elegiac si prematur imbatranit, medicul din Rochia alba de dantela , deschizandu-i calea intr- O vara de neuitat ofiterului complexat. Personaj cultivat si sensibil care n-are apparent nici o legatura cu pseudo-instalatorul grobian din Cortul .
Flacari pe comori, Derngo (realizat in Ungaria), Printul Dracula (coprodus de Castel Film), Sarpele, Martorii, Cum va place, D'ale carnavalului (filmate pentru TVR) ii completeaza fisa de creatie care numara aproximativ 46 de roluri. Tot atatea performante in care urca pe culmile patetismului dramatic sau coboara in abisurile tragic-comicului, manifestand aceeasi bucurie histrionica neobosita, aceeasi febrilitate de invidiat, indiferent daca jongleaza cu gingasia si cruzimea, cu poezia si trivialitatea, cu realitatea si halucinatia. Cu siguranta, Claudiu Bleont va continua sa surprinda cu alte si alte uimitoare combinatii alchimice!
|
